31.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 34/5

1.1.1.

Modificările propuse în ceea ce privește punerea în aplicare a cerințelor pilonului 2 aferente cadrului Basel III (3) în Directiva privind cerințele de capital (4) (CRD) urmăresc să obțină o convergență sporită în materie de supraveghere în Uniune printr-o definire mai clară a elementelor structurii în funcție de risc a capitalului și prin introducerea orientărilor pilonului 2 privind fondurile proprii suplimentare, precum și prin înăsprirea semnificativă a condițiilor în care autoritățile competente își pot exercita prerogativele de supraveghere în acest context.

1.1.2.

Deși în general BCE susține convergența în materie de supraveghere, propunerea de elaborare a unor standarde tehnice de reglementare privind cerințele de fonduri proprii suplimentare nu este instrumentul adecvat pentru atingerea acestui obiectiv.

În primul rând, cerințele pilonului 2 sunt specifice fiecărei instituții, ceea ce impune autorităților competente să facă uz de o marjă de apreciere în materie de supraveghere. Utilizarea exclusivă a standardelor tehnice de reglementare ale Autorității Bancare Europene (ABE) sau utilizarea acestora pentru componente ale elementelor de risc nu ar conduce la o abordare specifică fiecărei instituții, bazată pe risc, care să ia în considerare diversitatea profilurilor de risc ale instituțiilor, și de fapt ar împiedica autoritățile competente să țină pasul cu riscurile și evoluțiile din industrie.

În al doilea rând, Ghidul ABE privind procedurile și metodologiile comune pentru procesul de supraveghere și evaluare (SREP) (5) prevede deja o bază comună pentru punerea în aplicare consecventă a PSE în Uniune, oferind un nivel corespunzător al unei marje de apreciere în materie de supraveghere și putând fi suplimentat prin evaluări inter pares ABE. În ultimii ani, convergența s-a îmbunătățit în mod substanțial prin punerea în aplicare a acestui ghid (6) și a metodologiei PSE a BCE, care este aplicată în mod consecvent la nivelul Mecanismului unic de supraveghere (MUS) (7).

Luând în considerare aceste evoluții pozitive, BCE consideră că actualul cadru este adecvat și că piața unică va continua să beneficieze în materie de convergență în baza instrumentelor existente, acestea putând fi eventual suplimentate prin extinderea utilizării evaluărilor inter pares ABE.

1.1.3.

În plus, modificările propuse la CRD acordă instituțiilor de credit, nu autorităților de supraveghere, competența de a decide, în anumite limite, asupra compoziției fondurilor proprii deținute în scopul îndeplinirii cerințelor pilonului 2 și exclud posibilitatea de a stabili cerințele pilonului 2 astfel încât acestea să fie acoperite în întregime prin fonduri proprii de nivel 1 de bază. BCE consideră că autoritățile de supraveghere ar trebui să-și păstreze competența de a stabili o cerință privind compoziția pentru fondurile proprii suplimentare și de a impune ca cerințele privind fondurile proprii suplimentare să fie acoperite exclusiv cu fonduri proprii de nivel 1 de bază. Dintr-o perspectivă prudențială, criza bancară și evenimentele mai recente de pe piețe au arătat că pot exista provocări semnificative în ceea ce privește tratamentul, de exemplu, al instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentare, a căror capacitate de absorbție a pierderilor nu este la fel de eficientă ca în cazul fondurilor proprii de nivel 1 de bază și ale căror costuri ar periclita și mai mult profitabilitatea instituțiilor de credit. În plus, practica BCE ulterioară asumării atribuțiilor de supraveghere prudențială a fost de a stabili ca cerințele pilonului 2 să fie îndeplinite prin fondurile proprii de nivel 1 de bază. Prin impunerea acoperirii amortizoarelor numai prin fonduri proprii de nivel 1 de bază, organele legislative ale Uniunii și-au arătat preferința pentru capital de cea mai înaltă calitate. O modificare a practicii ar conduce la o previzibilitate mai redusă pentru instituțiile de credit și la condiții de concurență neechitabile.

1.1.4.

În timp ce introducerea unei baze comune pentru impunerea orientărilor în materie de capital va contribui la punerea în aplicare consecventă a acestor orientări la nivelul Uniunii, BCE consideră că modificările propuse la CRD ar trebui să reflecte mai clar necesitatea flexibilității în ceea ce privește stabilirea orientărilor pilonului 2. În special, ar trebui luată în considerare legătura dintre pragul testării la stres și stabilirea orientărilor pilonului 2. Întrucât testele de stres prudențiale servesc ca punct de pornire pentru stabilirea orientărilor pilonului 2, modificările propuse la CRD, în conformitate cu cele mai bune practici internaționale actuale, ar trebui, de asemenea, să permită autorităților competente să aplice un prag fix în testele de stres la nivelul tuturor instituțiilor de credit, care poate fi mai scăzut decât cerințele totale de capital PSE (CTCP). Flexibilitatea de a utiliza un prag fix ar trebui să fie disponibilă ca opțiune permanentă. În plus, utilizarea CTCP ar trebui adaptată la metodologia utilizată în testarea la stres. De exemplu, utilizarea pragului CTCP în scenariul nefavorabil necesită aplicarea unei abordări a bilanțului dinamic. În plus, în modificările propuse la CRD ar trebui inclusă o dispoziție privind revizuirea la trei ani.

1.1.5.

De asemenea, modul în care orientările pilonului 2 interacționează cu cerințele privind amortizorul combinat ar trebui clarificate suplimentar. În special, ar trebui evitate conflicte potențiale cu obiectivul de politică privind amortizorul anticiclic de capital. Aceasta include eliminarea trimiterii la abordarea „fluctuațiilor economice ciclice” ca obiectiv de politică al orientărilor pilonului 2. În plus, deși ar trebui evitată orice suprapunere între orientările pilonului 2 și cerințele pilonului 2, modificările propuse la CRD ar trebui să clarifice că, atunci când un test de stres identifică tipuri suplimentare de risc de credit într-o situație ipotetică, iar acestea fac parte din cerințele pilonului 2, autoritățile competente păstrează posibilitatea de a aplica măsuri care abordează aceste riscuri în orientările pilonului 2.

1.1.6.

Modificările propuse la CRD limitează atribuțiile autorităților competente de a solicita instituțiilor de credit să le transmită informații suplimentare sau mai frecvente. Deși BCE sprijină pe deplin obiectivul fundamental de a evita duplicarea raportării și de a reduce costurile de raportare, posibilitatea de a solicita date cu caracter granular ad-hoc este esențială pentru a evalua în mod corespunzător profilurile de risc ale instituțiilor de credit, printre altele, în scopul PSE. Aceste riscuri sunt dificil de capturat în întregime ex ante prin raportare armonizată, în special din cauza modului în care se dezvoltă activitățile și riscurile instituțiilor de credit. În plus, autoritățile competente vor trebui întotdeauna să colecteze informații suplimentare cu caracter granular pentru a evalua în mod adecvat punctele forte și punctele slabe ale instituțiilor de credit legate de anumite riscuri sau clase de active, de exemplu cu privire la creditele neperformante. Prin urmare, BCE consideră că aceste limitări ar trebui eliminate din modificările propuse la CRD.

1.1.7.

Autorităților competente ar trebui să li se permită să impună cerințe de fonduri proprii oricând riscul ratei dobânzii este o sursă semnificativă de preocupare, nu numai atunci când riscurile depășesc un anumit prag predefinit. De asemenea, mandatul propus pentru ABE în ceea ce privește precizarea anumitor concepte în scopul examinării expunerii instituțiilor de credit la riscul ratei dobânzii care rezultă din activitățile din afara portofoliului de tranzacționare sugerează o listă exhaustivă de circumstanțe în care sunt necesare măsuri de supraveghere ca urmare a unor modificări potențiale ale ratelor dobânzii (8). BCE consideră că ar trebui să se acorde mai multă flexibilitate autorităților competente în ceea ce privește impunerea măsurilor de supraveghere.

1.1.8.

Modificările propuse la CRD impun autorităților competente să consulte autoritățile de rezoluție înainte de adoptarea oricărei cerințe de fonduri proprii suplimentare (9). Deși BCE susține obiectivul realizării unei coordonări eficace cu autoritățile de rezoluție, propunerea consultării oficiale a autorităților de rezoluție înainte de determinarea unor cerințe de fonduri proprii suplimentare sau de furnizarea de orientări, astfel cum se prevede în CRD, s-ar dovedi excesiv de împovărătoare și nejustificat de formalistă în practică, fără îmbunătățirea esenței mecanismelor actuale. În plus, memorandumul de înțelegere existent între BCE și Comitetul unic de rezoluție (10), care a fost pus în aplicare pentru prima dată în contextul elaborării deciziilor PSE din 2016, asigură deja o cooperare eficientă. Luând în considerare caracterul neobligatoriu al orientărilor în materie de capital, decizia de a impune aceste orientări ar trebui să rămână în afara cadrului deciziilor comune și ar trebui să facă doar obiectul unui schimb de informații între membrii colegiului.

1.3.1.

BCE sprijină în general introducerea posibilității ca o autoritate competentă să deroge de la aplicarea cerințelor prudențiale pe bază individuală asupra unei filiale al cărei sediu principal este situat în alt stat membru decât cel al întreprinderii-mamă al acesteia, ceea ce este în conformitate cu instituirea MUS și a uniunii bancare.

1.3.2.

Garanții prudențiale și modificări tehnice suplimentare ar putea răspunde posibilelor preocupări privind stabilitatea financiară rezultate din aplicarea acestui mecanism de derogare în uniunea bancară, care este încă în curs de finalizare. În special următoarele două precondiții suplimentare ar putea fi introduse pentru ca filialele să beneficieze de derogare: (a) filialele eligibile pentru derogare trebuie să nu depășească în mod individual un anumit prag, de exemplu, pragurile pentru caracterul semnificativ stabilite în RMUS); și (b) derogarea ar trebui să facă obiectul unui plafon de 75 %, de exemplu cerința privind fondurile proprii minime ar putea fi redusă cel mult de la 8 % la 6 % din valoarea totală a expunerii la risc. În această privință, garanția ar fi necesară numai în raport cu valoarea cerințelor de fonduri proprii pentru care s-a acordat efectiv derogare. În plus, BCE recomandă ca aceste condiții să fie revizuite la trei ani de la intrarea lor în vigoare și că ar trebui acordată o atenție deosebită în special posibilității de a coborî și mai mult plafonul pe baza evoluției uniunii bancare.

1.3.3.

Modificările CRR propuse ar trebui să clarifice și faptul că garanția unei întreprinderi-mamă pentru o filială trebuie să fie reflectată adecvat în cerințele prudențiale pentru riscul de credit aplicabile întreprinderii-mamă respective. În special, întreprinderea-mamă ar trebui să dețină 100 % din drepturile de vot ale filialei.

1.3.4.

În ultimul rând, ar trebui instituite mecanisme de tranziție adecvate pentru aplicarea derogării transfrontaliere de la cerințele de capital, avându-se în vedere evoluția planificată a uniunii bancare prezentate în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind finalizarea uniunii bancare (13) (denumită în continuare „Comunicarea privind finalizarea uniunii bancare”).

1.9.1.

Deși legislația de nivelul 2 a clarificat în mod cuprinzător aspecte legate de modelare în ceea ce privește riscul de credit, de piață și operațional, aceste particularități încă lipsesc în ceea ce privește riscul de credit al contrapărții. BCE recomandă ca CRR să fie modificat pentru a solicita ABE să elaboreze standarde tehnice de reglementare cu criterii specifice de evaluare pentru metoda modelului intern (MMI) și pentru metoda avansată a ajustării evaluării creditului (A-CVA – advanced credit valuation adjustment). Aceste standarde tehnice de reglementare ar trebui să detalieze mai precis evaluarea pragului de semnificație pentru modificările și extinderile modelelor, atât pentru MMI, cât și pentru A-CVA. În sfârșit, ar trebui adăugată o dispoziție care să impună instituțiilor de credit să obțină aprobarea autorităților competente pentru a aplica abordarea A-CVA.

1.9.2.

Instituțiile de credit care au pus deja în aplicare MMI nu o utilizează în mod exclusiv, folosind alte metode (care nu sunt interne) pentru a calcula anumite expuneri ale acestora. Aceasta creează preocupări potrivit cărora este posibil ca un număr mare de instituții de credit să nu poată respecta cerința privind neaplicarea MMI în combinație cu alte metode. În acest scop, CRR ar trebui modificată pentru a da posibilitatea instituțiilor de credit să obțină permisiunea de a utiliza MMI pentru riscul de credit al contrapărții pe bază parțială permanentă, astfel cum acestea pot pentru alte tipuri de risc.

1.9.3.

În plus, regulile actuale din CRR pentru stabilirea parametrului scadenței ar trebui extinse pentru a acoperi expunerile la instrumente financiare derivate și la tranzacții de finanțare prin instrumente financiare, precum și tranzacțiile cu termen deschis.

1.9.4.

Definiția pentru delta de supraveghere propusă de Comisie pentru noua abordare standardizată la măsurarea expunerilor la riscul de credit al contrapărții ar trebui aliniată la standarde corecte din punct de vedere matematic ale Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară (CBSB).

1.10.1.

BCE susține armonizarea și îmbunătățirea supravegherii societăților financiare holding și a societăților financiare holding mixte. Este important ca măsurile de supraveghere consolidată să poată viza direct întreprinderea-mamă a unui grup bancar, indiferent dacă este o instituție de credit sau o societate holding. În această privință, obiectivul fundamental în materie de supraveghere este de a asigura că întreprinderea-mamă desfășoară orientarea și coordonarea filialelor sale într-un mod care promovează în mod eficace supravegherea consolidată. În general, noul regim ar trebui să permită ca elementele caracteristice specifice ale unei societăți financiare holding sau ale unei societăți financiare holding mixte și rolul acestora în cadrul unui grup să fie luate în considerare în mod suficient pentru a se evita impedimente excesive în funcționarea grupului.

1.10.2.

Anumite aspecte ale modificărilor propuse la CRD și CRR ar putea beneficia de anumite îmbunătățiri sau clarificări. De exemplu, este necesară o clarificare a modului în care modificările propuse privind autorizarea societăților financiare holding și a societăților financiare holding mixte se corelează cu regulile existente privind supravegherea deținerilor calificate. În plus, modificările propuse la CRD și CRR nu indică suficient de clar care dintre dispozițiile actuale referitoare la o „instituție de credit” ar trebui înțeleasă ca incluzând o societate financiară holding și o societate financiară holding mixtă în scopul supravegherii consolidate. Sunt necesare precizări suplimentare și în legătură cu măsurile de supraveghere continuă pe care autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată le poate aplica unei societăți financiare holding și unei societăți financiare holding mixte.

1.10.3.

În plus, trebuie luat în considerare efectul modificărilor propuse la articolul 111 din CRD. Faptul că autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată poate fi situată în altă jurisdicție decât societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă constituie o preocupare deosebită. Autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată ar trebui astfel să asigure respectarea cerințelor consolidate de către o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă cu sediul în alt stat membru. Modificările CRD propuse ar trebui să includă dispoziții care să explice mai amănunțit cum să se desfășoare mai eficient cooperarea transfrontalieră în acest caz.

1.10.4.

În ultimul rând, modificările CRD propuse ar trebui să includă dispoziții care să clarifice tratamentul societăților financiare holding și al societăților financiare holding mixte existente care intră în sfera de aplicare a acestor dispoziții.

1.12.1.

Regulamentul privind MUS conferă BCE atribuții specifice privind supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, pentru a contribui la siguranța și soliditatea instituțiilor de credit și la stabilitatea sistemului financiar. Aceste atribuții sunt desfășurate ținând seama pe deplin și în mod corespunzător de unitatea și integritatea pieței interne și de tratamentul egal al instituțiilor de credit și în vederea prevenirii arbitrajului de reglementare (25). În acest scop, BCE trebuie să aplice integral dreptul relevant al Uniunii și, în cazul în care acesta cuprinde directive, legislația națională care transpune respectivele directive (26), în special CRD și Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare (27) (BRRD). Cu toate acestea, anumite prerogative de supraveghere nu sunt menționate în mod specific în dreptul Uniunii, iar diferențele din legislația națională conduc la asimetrii în prerogativele de supraveghere ale BCE la nivelul statelor membre participante.

1.12.2.

În această privință, BCE a examinat deja domeniul de aplicare și întinderea prerogativelor de supraveghere existente și a elaborat o abordare pentru asigurarea unei interpretări consecvente a prerogativelor BCE. În ciuda acestei clarificări a competențelor BCE, acordarea unui temei juridic comun în dreptul Uniunii pentru aceste competențe de supraveghere ar determina o cerință de transpunere a acestora și ar clarifica interpretarea măsurii în care o prerogativă specifică acordată în temeiul dreptului național se încadrează în mandatul unei atribuții specifice conferite BCE. De asemenea, aceasta ar promova condiții de concurență echitabile în supravegherea bancară a Uniunii prin armonizarea prerogativelor de supraveghere ale autorităților competente. În acest scop, dreptul Uniunii ar trebui să includă o trimitere clară la prerogative de supraveghere suplimentare într-o serie de domenii, pentru a evita incertitudinea juridică cu privire la prerogativele de supraveghere directe ale BCE și pentru a asigura condiții de concurență echitabile în ceea ce privește prerogativele de supraveghere la nivelul uniunii bancare. Aceste domenii se referă în principal la achiziții în țări terțe, fuziuni, transferuri de active și alte decizii strategice, modificarea statutelor instituțiilor de credit și a acordurilor dintre acționarii acestora privind exercitarea drepturilor de vot, acordarea de credit părților afiliate, externalizarea activităților de către instituțiile de credit, prerogativele de supraveghere privind auditorii externi și prerogative suplimentare referitoare la autorizarea instituțiilor de credit.

1.13.1.

În prezent, CRD nu stabilește cerințe privind procedura care trebuie utilizată de autoritățile competente atunci când desfășoară evaluări asupra membrilor organelor de conducere. Prin urmare, practicile naționale diferă în mod substanțial în ceea ce privește momentul evaluării, termenele și măsura în care evaluarea are loc înainte sau imediat după desemnare. BCE recomandă modificarea dreptului Uniunii pentru a armoniza în continuare procesele de evaluare a competenței și onorabilității.

1.13.2.

Persoanele care dețin funcții-cheie au un impact important asupra gestionării zilnice a instituțiilor de credit și în structura generală de guvernanță a acestora. BCE recomandă modificarea dreptului Uniunii pentru a include o definiție a persoanelor care dețin funcții-cheie și pentru a clarifica definiția conducerii superioare. Mai mult, pentru a armoniza abordările naționale, ar trebui introdusă o dispoziție cu privire la prerogativele autorităților competente în ceea ce privește evaluarea persoanelor care dețin funcții-cheie în instituții semnificative.

1.16.1.

Existența opțiunilor și marjelor de apreciere naționale în reglementarea prudențială împiedică realizarea unui cadru unic de reglementare la nivelul Uniunii și adaugă un nivel suplimentar de complexitate și costuri, oferind totodată oportunități de arbitraj de reglementare. În special, opțiunile pentru statele membre creează obstacole în calea funcționării eficiente a MUS, care trebuie să ia în considerare diferite reglementări și practici din statele membre participante. Exercitarea simultană și divergentă a acestor opțiuni duce la un mozaic de reglementări care poate împiedica buna funcționare a supravegherii BCE în statele membre participante și în ceea ce privește expunerile față de țări terțe.

1.16.2.

În anumite cazuri, aceste divergențe afectează și prerogativele de supraveghere. Astfel, opțiunile și marjele de apreciere neautorizate, care nu sunt justificate din perspectivă prudențială ar trebui armonizate direct în legislația de nivelul 1. În mod similar, introducerea unor noi opțiuni și marje de apreciere ar trebui descurajată, cum este cazul, de exemplu, în modificările propuse la CRR în domeniul investițiilor de capital în fonduri.

2.1.1.

BCE sprijină introducerea unei cerințe privind indicatorul efectului de levier în dreptul Uniunii și calibrarea acestuia la 3 %, ceea ce corespunde standardelor CBSB și recomandărilor ABE (30). BCE recomandă ca punerea în aplicare detaliată a standardelor privind indicatorul efectului de levier în Uniune să aibă în vedere rezultatul discuțiilor purtate în prezent la nivel internațional, în special în cadrul CBSB, precum și orice alte evoluții la nivel internațional.

2.1.2.

Modificarea propusă la CRR elimină marja actuală de apreciere a autorităților competente privind exceptarea de la indicatorul de măsurare a expunerii pentru calcularea indicatorului efectului de levier a oricăror expuneri intragrup deja exceptate de la ponderile de risc și expunerile generate de transmiterea economiilor reglementate (31), introducând în schimb excepții automate pentru aceste expuneri (32). BCE apreciază că instituțiile de credit ar trebui să poată exclude aceste expuneri de la indicatorul efectului de levier doar cu aprobarea prealabilă a autorității competente, după evaluarea riscurilor de bază legate de efectul de levier, ca în cazul legislației Uniunii aplicabile în prezent. În ceea ce privește instituțiile cu caracter semnificativ din MUS, evaluarea se bazează pe Ghidul BCE privind opțiunile și marjele de apreciere disponibile în dreptul Uniunii (33).

2.1.3.

În cazul în care excepția pentru expunerile care decurg din credite de export sprijinite în mod oficial (34) trebuie menținută, aceasta ar trebui să fie limitată în funcție de necesități, în măsura justificării sale pe baza unei necesități care apare la nivelul Uniunii, și nu pe baza preferințelor naționale, întrucât aceasta constituie o deviere de la standardele CBSB. Exceptarea automată a expunerilor care decurg din credite promoționale de la indicatorul de măsurare a expunerii (35) deviază de asemenea de la standardele CBSB și intră în conflict cu justificarea indicatorului efectului de levier ca indicator care nu se bazează pe risc. În plus, această exceptare automată nu corespunde recomandărilor ABE și împiedică o comparație eficientă a indicatorilor efectului de levier la nivel de piață. În fine, formularea mai multor exceptări, care sunt adesea neclare în ceea ce privește condițiile care trebuie îndeplinite, poate permite instituțiilor să interpreteze exceptările în modalități diferite, eventual conducând la exceptări cu o aplicare mai amplă, care nu vizează cazuri foarte specifice.

2.1.4.

BCE susține introducerea unei cerințe de majorare a indicatorului efectului de levier în mod specific pentru instituțiile globale de importanță sistemică (G-SII), care ar trebui să se bazeze pe standardele internaționale referitoare la proiectarea și calibrarea acestor cerințe, după finalizarea lor. Cerințele suplimentare pentru G-SII ar trebui să le reflecte relevanța sistemică și să ofere o capacitate suplimentară de absorbție a pierderilor, necesară pentru a asigura o protecție suplimentară împotriva unei potențiale situații de dificultate a acestora.

2.1.5.

De asemenea, modificările propuse la CRR prevăd compensarea marjei inițiale în cazul expunerilor la instrumente financiare derivate legate de compensarea pentru clienți, care este alt element care deviază de la standardele CBSB. Tratamentul marjei inițiale pentru aceste tranzacții este o chestiune sensibilă, fiind în prezent examinat la nivel internațional. Punerea în aplicare în Uniune ar trebui să reflecte concluziile acestei analize după finalizarea sa (36).

2.1.6.

Modificările propuse la CRR mențin abordarea curentă utilizată pentru calcularea indicatorului efectului de levier, care se bazează pe bilanțul la sfârșitul trimestrului (37). BCE recomandă revizuirea acestei dispoziții, luându-se în considerare discuțiile care au loc în prezent la nivel internațional cu privire la perioada de referință pentru calcularea indicatorului efectului de levier.

2.1.7.

Aspectul referitor la modul în care trebuie tratate rezervele băncilor centrale în scopul calculării expunerii pentru calcularea indicatorului efectului de levier reprezintă o altă chestiune sensibilă care este examinată în prezent la nivel internațional. Punerea în aplicare a indicatorului efectului de levier în temeiul dreptului Uniunii ar trebui să ia în considerare concluziile acestei analize după finalizarea sa.

2.1.8.

BCE este de acord cu recomandările ABE conform cărora CPC nu ar trebui să facă obiectul unei cerințe privind indicatorul efectului de levier, chiar și în cazul în care aceste entități dețin o licență bancară în anumite state membre. Exceptarea acestor CPC de la indicatorul efectului de levier este justificată de garanțiile specifice impuse CPC prin Regulamentul (UE) nr. 648/2012, precum și de faptul că pasivele CPC, precum marjele deținute sub formă de depozite, sunt acumulate în principal în scopuri de management al riscurilor, și nu în vederea unor activități de finanțare a investițiilor.

2.2.1.

Modificările propuse la CRR deviază de la standardele CBSB privind tratamentul activelor lichide de calitate ridicată de nivel 1 prin aplicarea unui factor de 0 % pentru finanțarea stabilă obligatorie (RSF – required stable funding) în locul unui factor de 5 % (38). BCE propune să fie menținută o cerință de finanțare stabilă pentru activele lichide de calitate ridicată de nivel 1 (exclusiv numerarul și rezervele băncilor centrale, care ar trebui supuse unui factor de 0 % RSF), deoarece aceste active fac obiectul unui anumit risc de preț într-un orizont de timp de un an, chiar în absența unui scenariu de stres. Introducerea aceluiași tratament ca în indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate nu este adecvată, luând în considerare termenele diferite ale celor două standarde.

2.2.2.

De asemenea, modificările propuse la CRR deviază de la standardele CBSB referitoare la tratamentul riscului viitor de finanțare în contractele derivate (39). BCE apreciază mandatul acordat ABE pentru a raporta Comisiei cu privire la oportunitatea de a adopta un indicator mai sensibil la riscuri (40), dat fiind că standardele CBSB nu sunt suficient de sensibile la riscuri (41). Cu toate acestea, mecanismele tranzitorii propuse cuprind anumite deficiențe conceptuale care introduc oportunități de arbitraj de reglementare, iar impactul acestora asupra instituțiilor de credit încă nu a fost evaluat. Prin urmare, până la identificarea unei metodologii mai adecvate, BCE propune ca regimul tranzitoriu să se alinieze cu standardele CBSB.

2.2.3.

În ceea ce privește tratamentul tranzacțiilor de creditare garantate, modificările propuse la CRR aplică un factor RSF mai mic tranzacțiilor garantate și negarantate cu contrapărți financiare care au o scadență reziduală mai mică de șase luni în comparație cu ce se prevede în baza standardelor CBSB (42). Ar trebui desfășurată o analiză de ansamblu a factorilor aplicați tuturor tranzacțiilor garantate incluse în indicatorul de finanțare stabilă netă, pe baza unei analize aprofundate, pentru a stabili dacă factorii pentru anumite garanții reale și scadențe sunt calibrați în mod corespunzător. Până la realizarea unei astfel de analize, BCE propune să fie aplicați factorii RSF prevăzuți în standardele CBSB.

2.2.4.

Modificările propuse la CRR includ o exceptare de la cerința indicatorului de finanțare stabilă netă pentru activele și pasivele legate direct de obligațiuni acoperite generale conforme cu Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului (43) și pentru obligațiunile de tip soft bullet și de tip conditional pass-through care îndeplinesc anumite criterii de declanșare a scadenței (44). BCE susține recomandarea ABE potrivit căreia ar trebui exceptate numai structurile de obligațiuni acoperite de tip pass-through finanțate în mod echivalent, dat fiind că acestea nu prezintă un risc de finanțare pentru banca emitentă (45). În contrast, BCE propune ca alte obligațiuni acoperite să nu fie exceptate de la indicatorul de finanțare stabilă netă, deoarece aceste obligațiuni, similar altor pasive pe termen mai lung, au riscuri de finanțare semnificative care nu sunt atenuate de caracteristicile structurale ale acestora. Luând în considerare importanța obligațiunilor acoperite în finanțarea bancară, o exceptare de facto a celor mai multe obligațiuni garantate în circulație conduce la o diluare semnificativă a standardelor prudențiale.

2.3.1.

BCE apreciază propunerea de punere în aplicare în dreptul Uniunii a noului standard CBSB privind riscul de piață care rezultă din revizuirea fundamentală a portofoliului de tranzacționare (FRTB – fundamental review of the trading book) (46). BCE recomandă ca punerea în aplicare detaliată în Uniune a standardului FRTB, în special mecanismele de tranziție adecvate, să aibă în vedere în mod corespunzător rezultatul discuțiilor purtate în prezent la nivel internațional și în mod deosebit la nivelul CBSB, precum și orice alte evoluții la nivel internațional. În plus, perioada de punere în aplicare de doi ani avută în vedere în prezent poate fi insuficientă pentru ca instituțiile să își demonstreze conformitatea cu cerințele aferente utilizării modelului și pentru ca autoritățile de supraveghere să poată evalua și aproba în mod corespunzător modelele de risc de piață. Acest lucru se datorează faptului că specificația tehnică pentru anumite aspecte importante ale abordării bazate pe modele interne va fi furnizată în standarde tehnice de punere în aplicare care vor fi disponibile doar la mult timp de la intrarea în vigoare a modificărilor propuse la CRR. Din acest motiv, ar fi recomandabil să se extindă faza de punere în aplicare.

2.3.2.

Regimul de tranziție propus, care introduce o recalibrare descendentă semnificativă (cu 35 %) a cerințelor de capital FRTB pe o perioadă de trei ani, reprezintă un motiv de preocupare, deoarece, pentru anumite instituții, ar putea conduce la cerințe de capital pentru riscul de piață semnificativ mai scăzute decât nivelurile actuale. Deși o perioadă de tranziție ar putea contribui la atenuarea impactului asupra cerințelor de capital ale instituțiilor de credit, BCE propune ca această calibrare tranzitorie să fie eliminată treptat, în baza unui calendar predefinit, și combinată cu un nivel minim care să împiedice scăderea cerințelor de capital pentru riscul de piață sub nivelurile actuale.

Cu privire la modificările suplimentare aduse cadrului privind riscul de piață în vederea atingerii unei mai mari proporționalități, BCE consideră că modificările propuse la CRR care permit instituțiilor cu portofolii de tranzacționare mici să utilizeze abordări simplificate reprezintă o suplimentare adecvată, în măsura în care pragurile de aplicare sunt menținute la nivelurile stabilite în propunere. Cu toate acestea, abordarea standardizată simplificată propusă ar trebui să fie suficient de sensibilă la riscuri și să conducă la cerințe de capital care sunt adecvate în comparație cu abordările noi aplicabile instituțiilor de credit mai mari. În acest scop, revizuirile viitoare ale CRR ar trebui să ia în considerare evoluțiile relevante la nivelul CBSB.

2.3.3.

Modificările propuse la CRR nu includ anumite elemente-cheie ale standardelor CBSB, precum specificarea testului privind atribuirea profitului și a pierderii direct în legislația de nivelul 1, lăsându-le în sarcina viitoarei legislații delegate. BCE propune ca aceste elemente să fie incluse direct în CRR, doar specificațiile tehnice fiind puse în aplicare în standarde tehnice.

2.3.4.

Modificările propuse la CRR oferă o marjă semnificativă în materie de modelare instituțiilor de credit, ceea ce ar putea conduce la divergențe semnificative în ceea ce privește practicile de supraveghere și modelarea riscului. Pentru a contracara acest lucru, BCE propune ca restricțiile asupra modelării elaborate ca parte a FRTB pe baza studiilor comparative să fie încorporate în CRR.

2.3.5.

Spre deosebire de standardele CBSB, modificările propuse la CRR permit instituțiilor de credit să aleagă fără restricții birourile de tranzacționare în privința cărora solicită aprobarea pentru modelul intern și pe cele pentru care vor menține abordarea standardizată. Pentru a împiedica arbitrajul de reglementare, autoritățile competente ar trebui, pe baza abordării alese de instituțiile de credit pentru birouri de tranzacționare comparabile, să poată stabili includerea birourilor de tranzacționare cu privire la care consideră că ar trebui să se încadreze în abordarea bazată pe modele interne.